* În
1686 un cercetător britanic a descoperit
“Legea atracţiei gravitaţionale”. GDPR nu poate divulga numele acestuia şi nici
dacă aceasta ne afectează pe toţi.
*
Cultura şi civilizaţia greacă ne-au lăsat moştenire câteva relaţii geometrice:
a) Aria cercului este egală cu π înmulţit cu pătratul
razei;
b) Suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul
ipotenuzei. GDPR nu poate preciza cine sunt autorii acestor relaţii şi nici dacă
acestea se aplică în România.
* În
1869 un cercetător rus a propus o nouă clasificare a elementelor chimice. GDPR
nu poate da informaţii în privinţa numelui şi nu poate preciza dacă cercetările
acestuia contravin standardelor NATO.
* Un
cercetător german de etnie evreiască a emis Teoria relativităţii restrânse în
1905 şi apoi Teoria relativităţii generalizate în 1915. GDPR susţine că de
atunci totul e relativ.
Cam aşa
vor arăta comunicatele emise cu acordul GDPR cu privire la tot ce înseamnă ştiinţă,
cercetare ştiinţifică, doctorate. Numele şi lucrările acestora vor fi secrete
pentru a nu deranja doctorii pudibonzi din România care îşi plagiază lucrările.
Posibil că urmează arderea pe rug a Emiliei Şercan.
Prin doctorat se înţelege cercetare
personală şi originală întreprinsă în cercetarea fundamentală. Nu lucrări
realizate prin metoda Copy / Paste. Nu lucrări cu “valoare ştiinţifică” scrise în
regim de detenţie. Nu lucrări copiate din alte cărţi, articole de pe internet,
Wikipedia. Valoarea unor doctorate este sub cea a unui referat scris de un student
sau licean.
În
perioada 1.900 – 1.990 în România au fost mai puţin de o mie de persoane care
au dobândit titlul de doctor, o parte dintre acestea fiind obţinute în
străinătate. Din ʼ90 încoace s-a reuşit obţinerea a aproximativ 70.000 de
doctorate, în condiţiile în care avem un procent de aproape 50% de analfabeţi
funcţionali în fiecare promoţie de liceu, o subfinanţare cronică a sistemului
de învăţământ şi o permanentă reformă curriculară.
Globalizarea
presupune libera circulaţie a capitalului, a oamenilor, a informaţiei. La fel şi
apartenenţa la UE. Cum sa secretizezi progresul ştiinţific? Inchiziţia a însemnat
o tristă perioadă de obscurantism religios, dar secretizarea doctoratelor înseamnă
un obscurantism ştiinţific.
Prin
secretizarea doctoratelor se elimină posibilitatea de verificare şi eliminare a
plagiatelor. Totuşi, autorii acestor doctorate se vor bucura de beneficiile
materiale, de prezenţa la catedră, de posibilităţile de avansare pe linie
academică, în administraţie şi în politică.
Plagiatorii
şi-au găsit un loc călduţ în politică. Această plagă a sistemului de învăţământ
a ajuns repede în primării, parchete, ministere:
- “Dottore” Victor
Ponta, prim ministru;
- Ioan
Mang, ministru al Educaţiei;
- Mircea
Beuran, ministru al Sănătăţii;
- Florian
Bodog, ministru al Sănătăţii;
- Ionuţ
Vulpescu, ministru al Culturii;
- generalul Gabriel
Oprea, ministru de Interne;
- Petre
Tobă, ministru de Interne;
- Florentin
Pandele, primar Voluntari;
- Neculai
Onţanu, primar sectorul 2;
- Robert Negoiţă, primar sectorul 3;
- Mihai Tudose,
premier şi Bogdan
Licu, procuror general interimar au depus cereri de retragere a titlurilor
de doctor din cauza suspiciunilor de plagiat.
Dacă
dorim să ne însănătoşim ca naţiune trebuie ca plagiatul să fie pedepsit
exemplar. Plagierea unui doctorat nu e făcută din culpă, ci cu intenţie. Nu e
doar un furt mărunt sau o mică fraudă. Plagiatul e o călătorie în timp de unde
doctorul plagiator fură o variantă a unui posibil viitor, ciopârţindu-ne
viitorul . Iar dacă vrem să mai avem un viitor (sănătos, întreg, al nostru)
astfel de imposturi trebuie să înceteze. Definitiv.
Doru Apostol
25 Februarie 2020