Suntem pioni pe o tablă de şah absurd: nu mai avem rege din 1947 (care se pare că a murit,
dar nu ni se spune), nu am avut regină
(dar s-a declarat doliu naţional pentru o falsă regină), iar fiecare nebun vrea să facă o tură cu calul.
Doliul naţional se stabileşte de guvern conform Legii 74/1994.
S-a
decretat doliu naţional
în urma unor evenimente naţionale sau internaţionale cu un mare număr de morţi
(cu sau fără victime de cetăţenie română): în urma atentatelor din 11 septembrie
2001 din Statele Unite (14 septembrie 2001), în urma atentatelor din Madrid din
11 martie 2004 (14 martie 2004), în urma victimelor accidentului aviatic de la
Smolesk (18 aprilie 2010), în urma accidentului de autocar din Muntenegru (26
iunie 2013) şi a accidentului din clubul “Colectiv” (31 octombrie – 2 noiembrie
2015).
S-a
declarat doliu naţional cu ocazia funerariilor Papei Ioan Paul al II-lea (8 aprilie
2005) şi a Patriarhului Teoctist (3 august 2007).
Anterior
acestei legi s-a mai declarat o zi de doliu naţional în memoria victimelor
evenimentelor din Decembrie ’89 (12 ianuarie 1990).
Totuşi
nu s-a declarat zi de doliu naţional în România în urma accidentului de la
Certej din 30 octombrie 1971 (89 de morti şi 76 de răniţi) sau a cutremurului
din 4 martie 1977 (peste 1.500 de morţi şi peste 11 mii de răniţi).
Nu s-a
decretat zi de doliu national în România în urma cedării Barajului Banqiao din
China din august 1975, în urma căruia s-au inregistrat sute de mii de morţi şi
răniţi şi aproximativ 11 milioane de sinstraţi.
Nu s-a
decretat zi de doliu naţional în România nici în urma accidentului
nuclear de la Cernobîl din 26 aprilie 1986.
Nu s-a
decretat zi de doliu naţional în România în urma cutremurului
din Oceanul Indian din 26 decembrie 2004 din largul insulei Sumatra care a
afectat 15 ţări, a generat sute de mii de morţi şi răniţi şi câteva milioane de
sinistraţi.
Nu s-a
declarat zi de doliu naţional în România în urma cutremurului
din Tohoku, Japonia din 11 martie
2011, cunoscut mai ales prin tsunami-ul
provocat în zona Fukushima şi prin accidentul
nuclear de la Fukushima-Daiichi , în urma căruia s-au înregistrat zeci de
mii de morţi şi răniţi şi sute de mii de sinistraţi.
Dar s-a
decretat zi de doliu naţional când a murit soţia fostului Rege Mihai.
Jenant! De ce? Pentru că n-a fost regină nici măcar o secundă! Fostul Rege Mihai a
abdicat în 1947 şi s-a căsătorit cu Ana de Bourbon-Parma în 1948 în Grecia.
Deci nu poate fi vorba despre o regină, ci doar despre soţia fostului rege.
Pentru a fi recunoscută ca regină nu era nevoie de o ceremonie de investire?
Sau declararea zilei de doliu naţional este o ceremonie de investire
post-mortem?
Iar în
privinţa abdicării, fostul rege a fost foarte explicit:
Ce se înţelege
din această formulare? Fără regi şi regine ulteriori, principi şi principese. Nemaifiind
rege la momentul naşterii
copiilor săi, nici copiii acestuia nu mai sunt prinţi sau prinţese. Înseamnă
desfiinţarea Casei Regale ca instituţie şi entitate juridică monarhică. În
particular pot desfăşura activităţi comerciale, culturale sau caritabile, dar fără
a mai ridica pretenţii la o revenire a monarhiei în România. Nu ştiu dacă
retrocedarea domeniului de la Săvârşin, a Castelului Peleş şi a Castelului Pelişor
se încadrează în acţiuni caritabile sau prerogative patrimoniale ce contravin
celor declarate anterior sau fac parte dintr-un contract nedeclarat publicului.
Conform
Statutului Casei Regale din 1884 şi a Constituţiilor Regale din 1866 şi 1923
Casa
Regală din România se supunea legii
salice. Din cauza succesorilor de sex feminin ai fostului Rege Mihai s-a
adoptat în 2007 un nou Statut
al Casei Regale prin care era exclus acest principiu de succesiune, dar
care are probleme de legitimitate
si legalitate. Deci, din nou fără prinţi
şi principese.
Un
aspect mai puţin abordat este dacă abdicarea a mai “beneficiat” şi de alte acte
adiţionale, cum ar fi statutul juridic şi patrimonial al unor bunuri şi
proprietăţi. Existenţa unei rente
viagere acordate fostului suveran este echivalentă cu “trădarea pentru 30
de arginţi”. Refuz să mai fac precizări despre cine este Iuda în această ecuaţie
şi despre rolul poporului român. Dar nu pot să uit de soldaţii români luaţi
prizonieri pe frontul rusesc şi abandonaţi în gulagul sovietic, care au fost
trădaţi şi ei. Sau cum spunea Caragiale:
“… dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie! Dar cel puţin
s-o ştim şi noi!”
Se pare că fluctuaţiile francului
elveţian au influenţat cursul de schimb în cazul celor ”30 de arginţi”. Astfel,
se încearcă scutirea de la plata impozitelor aferente domeniului de la
Săvârşin, dacă Ministerul Finanţelor nu are altă părere. Sau se organizează lupte ilegale de cocoşi. Sau se solicită sprijin financiar de la
guvern prin promovarea unui proiect de lege pentru recunoaşterea oficială a Casei Regale.
Fostului monarh i-a fost retrasă cetăţenia română în şedinţa Consiliului de Miniştri
din 22 mai 1948. Această hotărâre a fost revocată de premierul Victor Ciorbea în
1997. Fostul monarh s-a căsătorit cu Principesa Ana de Bourbon-Parma în exil, în 10 iunie 1948, la Atena. În aceste circumstanţe, fostul rege
fiind lipsit de cetăţenia română nu a putut să-i confere soţiei sale ceva ce nu
mai avea. Probabil, din aceste considerente, soţia sa nu a considerat necesar să
înveţe limba română. Dar după schimbarea de regim din decembrie 1989, dacă se
dorea obţinerea cetăţeniei române acest lucru era obligatoriu conform Legii 21/1991, art.8 lit.f. De asemenea, şi domiciliul în România
este o condiţie obligatorie pentru obţinerea cetăţeniei române, conform art.8
alin.1 lit.a. Sau s-a invocat art.36 alin.1 pentru acordarea cetăţeniei? Dar
cine suntem noi, muritorii de rând, ca să primim astfel de explicaţii din
partea Guvernului sau a Parlamentului? Chiar dacă din punct de vedere legal ar
fi primit cetăţenia română, necunoaşterea limbii române o descalifică din
categoria „a României”. Ar fi o falsă regină.
Intervenţiile
militare derulate în lumea arabă, în Africa şi în ţările subdezvoltate din
întreaga lume au invocat de multe ori necesitatea înlăturării organizării
tribale a respectivelor state şi democratizarea acestora. Uitaţi-vă la toate
monarhiile din lume care ne conduc şi veţi vedea cine cu cine se înrudeşte,
alianţe între aceste familii seculare şi aveţi imaginea unei structuri tribale
monarhice multiseculare. Toate monarhiile s-au bazat pe exploatarea populaţiilor
pe care le-au condus, pe învrăjbirea populaţiilor învecinate, pe războaie, pe
genocid în atingerea supremaţiei teritoriale şi a “idealurilor democratice”. Exterminarea
populaţiilor indigene din cele două Americi, traficul de sclavi din Africa,
politica colonială de pe întreg mapamondul sunt doar câteva exemple despre
“beneficiile” democraţiei monarhice. Cine mai doreşte monarhie? Nepotism, intrigi,
moravuri uşoare, asasinate la comandă? Chiar mai doreşte cineva monarhie, în
afară de câţiva nostalgici inocenţi şi actuala clasă politică?
Abdicarea
nu e o ruşine. Regina Beatrix a Ţărilor de Jos a abdicat în 2013 în favoarea
fiului ei Willem-Alexander. Regele Albert al II-lea al Belgiei a abdicat în
2013 în favoarea fiului său Filip. Regele Juan Carlos I al Spaniei a abdicat în
2014 în favoarea fiului său, Felipe. Luni 08 august 2016, Împăratul Akihito al
Japoniei a anunţat că este
pregătit să abdice din motive de sănătate. Împăratul Akihito este al
125-lea împărat al Dinastiei Yamato, o dinastie care are peste 2.600 de ani de
istorie. Şi în monarhia britanică sunt o serie de speculaţii cu privire la
succesiunea la tron.
Era o
glumă în care deşi bunicul “suferise de deces”, familia acestuia amâna momentul
înhumării de câteva luni, preferând să-l aşeze la fereastră pentru a-i putea încasa
pensia. Oare ce mai face fostul rege? N-am auzit nici o declaraţie a acestuia
cu ocazia decesului soţiei sale. Să fi păţit ceva oare? Este greu de găsit o
persoană în vârstă pe post de sosie pe care să o înveţi să citească şi să
vorbească greu, care să aibă deprinderi monarhice de faţadă? Oare va fi prezent
la ceremoniile ocazionate de înmormântarea soţiei sau va fi substituit de o altă
persoană? Sau dăm crezare celor care susţin că nici fostul
rege nu se mai află printre noi? Punem pariu că fostul rege nu va fi
prezent la înmormântarea soţiei sale şi nu va avea nicio declaraţie video, ci
vor fi doar mesaje transmise de către familia regală?
Programul
funeraliilor soţiei fostului monarh sunt ofensatoare la adresa poporului
român. Reprezentanţii Corpului Diplomatic, ai Uniunii Europene, NATO şi ai
Organizaţiilor Internaţionale sunt programati înaintea Instituţiei Prezidenţiale,
a Guvernului şi Parlamentului din România şi Moldova? Suntem cumva colonie şi
nu ni s-a spus? Nu sunt un simpatizant al Preşedintelui, dar în locul acestuia
mi-aş lua concediu de odihnă şi aş pleca din ţară şi nici nu m-aş obosi să
particip la această ceremonie. Supuşii nu au sânge albastru, astfel că accesul
presei şi al publicului la funerarii este limitat.
Dacă printr-o minune am reuşi să-l
aducem printre noi pentru o zi (sâmbătă 13 august 2016) pe pictorul Nicolae Grigorescu
şi l-am ruga să mai picteze încă o dată tabloul „Car cu boi”, ce-ar picta?
Carul mortuar traversând mulţimea de gură-cască şi monarhişti?
Dumnezeu să o ierte şi să o
odihnească în pace pe Ana de Bourbon-Parma, soţia fostului Rege Mihai!
