Moţiunea de
cenzură a elefanţilor
Contestarea
Guvernului Grindeanu se bazează pe minciună şi frica de cătuşe şi aruncă în
derizoriu Programul
de guvernare al PSD. Americanii spun “Follow the money”, iar Dragnea înţelege
că toate promisiunile electorale din 2016 care au dus la actuala majoritate
parlamentară sunt spulberate prin amânarea creării FSDI (Fondul Suveran de
Dezvoltare şi Investiţii), care lipseşte de finanţare extraordinarul Program de
Guvernare şi îi privează de conectarea la acest uriaş robinet de bani. Aceasta
e adevărata miză a Moţiunii de cenzură adresată Guvernului Grindeanu. Nici nu e
aşa de greu de înţeles, nu?
Vanitatea
lui Dragnea l-a împins spre prima greşeală strategică - nominalizarea doamnei
Sevil Shhaideh. Tergiversarea procedurală a răspunsului prezidenţial l-a făcut
pe Dragnea să piardă timp preţios în demersurile înfiinţării FSDI, ale cărui
rezultate pot fi implementate cu o întârziere de minim 6 luni datorită
prevederilor Codului Fiscal. Astfel a ratat finanţarea Programului de guvernare
de la 1 iulie 2017. Pe mustaţa lui.
Investirea
Guvernului Grindeanu din ianuarie l-a obligat să finalizeze procedurile de înfiinţare
a FSDI până la 30 iunie 2017 astfel ca robinetul cu bani să poată fi pornit la
1 ianuarie 2018. De aceea primele măriri salariale sunt promise abia de anul viitor.
Tergiversarea
demersurilor Guvernului Grindeanu pentru înfiinţarea FSDI l-a adus în pragul
disperării pe Dragnea. Nu că problemele pe care le are cu justiţia i-ar crea un
confort, dar prin câteva jocuri de culise s-ar fi putut tergiversa suficient de
mult timp aplicarea legilor penale care l-ar putea incrimina. OUG 13 este un
bun exemplu. La fel şi demersurile parlamentare similare. La fel şi câteva
decizii contradictorii ale CCR. Poate reuşeşte Avocatul Poporului, Parlamentul
sau extratereştrii să dea o lege care să-i permită lui Dragnea să fie premier
cu cazier, pentru că postura de şef al PSD şi şef la Camera Deputaţilor nu îi
permit să jongleze cu acest cartof fierbinte.
Vizita
lui Dragnea la ceremonia de investire a Preşedintelui Trump nu i-a creat
oportunităţi de negociere. A căutat sprijin în Israel în martie. Nimic.
Grindeanu trebuia determinat să scoată el din foc acest cartof fierbinte.
Ghinion!
Johannis a avut o vizită în Biroul Oval. Nu ca un piccolo cum a fost Dragnea în
ianuarie, ci ca şi preşedinte de stat. Unde printre altele a reiterat contribuţia
României de 2% din PIB pentru apărare pentru următorii 10 ani. Câteva miliarde
de euro pe an, câteva zeci de miliarde pe termen lung. Din care Dragnea şi PSD
nu pot să rupă nimic. Jale mare în Kiseleff, dar cu NATO nu te pui!
Probabil
că vreun cunoscător în ale politicilor macro-investiţionale l-a avertizat pe
Grindeanu că s-ar putea să nu trăiască atât de multe zile câte ar primi la o
eventuală condamnare în cazul în care ar semna pentru crearea FSDI.
Dar ce înseamnă
FSDI? Este un fond de investiţii după modelul norvegian care ar trebui să
gestioneze sume mari de bani. FSDI va cuprinde aproximativ 200 de companii mari
din România unde statul are procente diferite în acţionariat: Hidroelectrica,
Nuclearelectrica, Transelectrica, TAROM, Metrorex, Romgaz, Transgaz, Portul
Constanţa, CEC etc. Aceste companii au fiecare active mobile şi imobile,
terenuri, capacităţi de producţie şi transport de multe sute de milioane, în
unele cazuri fiind vorba de multe miliarde de euro. Aceste valori însumate
valorează câteva sute de miliarde de euro. Dar o diminuare “din pix” a acestor
valori ar favoriza potenţialii cumpărători de pe bursă: fonduri de investiţii
din destinaţii offshore, rechini investitori “anonimi”, grupuri de interese cu
un spectru foarte larg care nu exclude nici măcar o parte dintre actualii
politicieni care ne conduc. Cine n-ar vrea să cumpere TAROM pentru o sută de
milioane de euro, în situaţia în care un Boeing achiziţionat luna trecută trece
de 200 de milioane de dolari? Cine nu şi-ar dori măcar 25% din Nuclearelectrica
la un cost de 100-200 de milioane, în situaţia în care Centrala de la Cernavodă
valorează mult peste 10 miliarde de euro? Câţi “băieţi deştepţi” nu şi-ar dori
ca o parte din curentul produs de Hidroelectrica să treacă prin curtea lor?
Gazele care se preconizează că vor fi extrase din Marea Neagră ar putea fi
atractive pentru o participaţie modică la Transgaz şi Romgaz, mai ales cu
lobby-ul agresiv pentru conducta BRUA. Sună tentant, nu-i aşa? Parcă TelDrum nu
mai prezintă interes în faţa acestor sume … parcă TelDrum e un boutique …
Şi mai
este ceva care ar prezenta interes pentru FSDI – Strategia
Minieră a României 2017-2035. Care, no să vă vină să credeţi, a fost
prezentată de Ministerul Economiei în 31 ianuarie 2017. Cred că pe zi, că seara
ne-a fost prezentată OUG 13. Din această strategie aflăm (pagina 18) că sunt în
curs de aprobare 376 de licenţe de exploatare. Câte sunt pentru aur şi argint,
pentru minereuri polimetalice, câte vor permite fracturarea hidraulică? Greu de
speculat, pentru că informaţiile oficiale lipsesc cu desăvârşire. În schimb se
folosesc informaţiile contradictorii: în pagina 25 este oportună degazeificarea
cărbunelui, iar în pagina 26 este oportună gazeificarea cărbunelui. Să fie
vorba despre combustia în subteran a zăcămintelor de cărbune care se realizează
prin închiderea actualelor exploatări de adâncime, urmate de foraje orizontale,
fracturare hidraulică şi consum de zeci de metri cubi de apă pe secundă (din
Jiu?) pentru obţinerea gazului de sinteză? Doamna Rovana Plumb de la Ministerul
Mediului ne poate oferi mai multe detalii tehnice sau are o abordare duală
ca şi în cazul Roşia Montană?
Şi ca şi
cum n-ar fi fost de-ajuns aceste argumente, lipseşte cireaşa de pe tort -
ratificarea CETA de către Parlamentul României. Lege care se va încerca să
treacă neobservată, care se amână datorită negocierilor pentru Brexit şi care
trebuie să fie precedată de constituirea FSDI, pentru că este mai interesant
pentru politicienii români să mai pună mâna pe câte un os de ros înaintea
“investitorilor canadieni”.
Se pare
că România nu e destul de mare pentru tendinţele de împărţire a ţării între
grupurile de interese ale PSD. Spun doar despre ei, pentru că opoziţia “există,
dar lipseşte cu desăvârşire”. E interesantă graba cu care se desfăşoară
preparativele pentru moţiunea de cenzură şi poziţionarea tactică în cele două
tabere: Dragnea-Firea-Vasilescu-Shhaideh şi Grindeanu-Ponta-Plumb. Dar dacă nu
trece moţiunea? Dar dacă nu se validează în Parlament nici noul cabinet
Grindeanu? Un lucru e sigur: cu cât se înfierbântă mai tare atmosfera, Dragnea
e tot mai aproape de răcoare. Iar în urma lui, membrii PSD se canibalizează între
ei, pentru că nu mai sunt destule ciolane de ros. Un război fraticid în PSD
pentru a-şi acoperi minciunile din Programul de Guvernare, în jurul unor grămezi
uriaşe de bani păzite de cătuşe. Alegerile anticipate devin un obiectiv pentru
susţinătorii PSD datorită pungilor cu făină şi ulei. Pe Grindeanu îl suspectez
de frică, nu de patriotism. Dragnea e orbit de frica de cătuşe şi furia omului
care pierde tot. Opoziţia e pe nicăieri.
Dar noi
ce facem? Pentru că #REZIST nu mai e suficient.
