STRATEGIA ENERGETICĂ A ROMÂNIEI
Chestionar
1. “Consideraţi că documentul reflectă corect starea actuală a
sistemului energetic românesc? Care ar fi sugestiile dumneavoastră de îmbunătăţire?”
Documentul nu reflectă corect
starea actuală a sistemului energetic românesc. Acesta reprezintă doar punctul
de vedere al corporaţiilor străine care desfăşoară activităţi economice în
domeniul energetic în detrimentul interesului naţional, al cetăţeanului şi al
societăţii civile, al statului şi bugetului de stat.
Documentul este doar un
simulacru de consultare a societăţii civile şi o simulare a transparenţei
decizionale atât timp cât acesta conţine foarte multe greşeli de prezentare,
erori de interpretare a datelor, invocarea de documente şi acte cu grad diferit
de secretizare, fiind doar un mijloc de implementare a strategiilor
corporative.
În partea de Observatii
tehnice voi face o “analiză pe text” pentru a evidenţia o parte din carenţele
acestuia şi prezint câteva sugestii pentru îmbunătăţirea sistemului energetic
românesc.
2. “Consideraţi că, în etapa finală de elaborare a Strategiei
Energetice Naţionale (dezvoltarea de scenarii şi politici), ar trebui utilizat
modelul PRIMES, model utilizat de către Comisia Europeană în elaborarea
studiilor de impact? Consideraţi că un alt model de dezvoltare de scenarii ar
fi mai potrivit pentru România?”
Modelul PRIMES a fost creat şi
dezvoltat de către Universitatea Naţională Tehnică din Atena în 1994. Acesta
este doar unul dintre instrumentele de analiză la nivel european, iar metodele
sale de calcul şi bazele de date nu sunt accesibile publicului larg, astfel că
întrebarea nu are relevanţă. Prin astfel de chestionare lipsite de transparenţă
în elaborarea de strategii doar se mimează “consultarea publică”. Faptul că România
a aderat mai târziu la Uniunea Europeană nu o obligă în totalitate să accepte
toate recomandările şi metodele de calcul din cadrul acestui model de calcul
energetic.
Modelul PRIMES este un
instrument de analiză pe termen scurt (1 – maximum 5 ani) a considerentelor
energetice care participă la simularea unor procese economice, astfel că nu
poate sta la baza unei elaborarea unei strategii pentru o perioadă de 20 de ani.
Modelul PRIMES doar încearcă să facă nişte recomandări pe baza unor predicţii şi
analize macroeconomice, acesta fiind foarte uşor influenţat de evoluţia pieţelor
de capital, de abordări economice şi politice regionale, de variaţiile la bursă
a preţului petrolului (şi nu doar), de evoluţia instrumentelor financiare şi a
derivatelor speculative toxice tranzacţionate la bursă şi mulţi alţi factori.
Modelul PRIMES este doar un instrument matematic care nu poate lua în calcul
toate variabilele din sistemul real economic şi energetic, acesta fiind surpins
de evoluţia crizei declanşate în 2008 şi făcând doar analize post factum. De
asemenea, analizele efectuate pe baza modelul PRIMES au fost puternic influenţate
de evoluţia evenimentelor din Ucraina.
Modalitatea în care este
structurat modelul PRIMES dă câştig de cauză preferinţelor operatorilor economici
implicaţi în această abordare în dauna aspectelor sociale şi de mediu. Cu toate
acestea, datorită neuniformităţilor legislative din cadrul membrilor europeni,
modelul PRIMES nu abordează problematica exploatării zăcămintelor neconvenţionale
(gaze de sist, petrol de şist, CBM) prin fracturare hidraulică de mare volum.
De asemenea, modelul PRIMES nu ia în calcul proiecte mari energofage cum sunt
marile exploatări miniere (multe dintre acestea cu cianuri) ce intenţionează a
se deschide în ţările cu economii în curs de dezvoltare şi care sunt intenţionat
îndatorate pentru exploatarea resurselor (Grecia, Portugalia, România, Spania
etc.)
În contextul economic şi politic european actual, în
care multe state invocă diverse necesităţi şi excepţii de la politica europeană
stabilită prin tratatele de înfiinţare şi aderare, nu consider că România
trebuie să se transforme într-un producător de energie (materie primă) cu
costuri uriaşe financiare şi de mediu în loc ca această resursă să fie folosită
cu prioritate în interesul naţional. Trebuie avut în vedere rolul strategic al
României şi nu trebuie acceptat statutul de colonie şi spoliere a resurselor în
folosul corporaţiilor străine care îşi externalizează profiturile în timp ce pe
plan local beneficiază de multiple facilităţi fiscale şi plătesc doar salariul
minim pe economie, multe dintre acestea introducându-şi filialele locale în
insolvenţă tot pentru evitarea îndeplinirii obligaţiilor către bugetul de stat.
Un ”model
de scenarii mai potrivit pentru România” ar trebui realizat de Academia Română
împreună cu profesori universitari din marile universităţi din ţară, în care
consultarea societăţii civile să nu aibă doar rol declarativ.
Consider că nu putem juca „Monopoly” cu elementele
care participă la realizarea Strategiei Energetice a României.
3. ”Consideraţi că este
potrivită intenţia Departamentului pentru Energie de a încerca obţinerea unui
consens politic în privinţa Strategiei Energetice Naţionale pentru perioada
2015-2035?”
Noţiunea de ”consens
politic” nu are sens în situaţia în care există o majoritate de aproape 70%
din Parlament pentru un singur partid şi sateliţii acestuia. Noţiunea de ”consens politic” ar avea sens în situaţia
în care ar fi mai multe partide reprezentate în guvern şi parlament, iar cel
mai numeros dintre acestea nu ar depăşi 30%. În situaţia în care este permisă
schimbarea opţiunii politice după investire fără ca parlamentarul să-şi piardă
mandatul, nu se poate discuta despre „consens
politic”. Se poate spune că aceasta situaţie reflectă opinia străzii şi a
societăţii civile prin care ”Toate partidele, aceeaşi mizerie!”
În 1989, fostul presedinte Nicolae Ceauşescu a
fost ”judecat” în urma unei lovituri de stat (sprijinită din exterior de
diverse entităţi) în procedură de urgenţă, cu numeroase vicii de fond şi de
procedură evidenţiate de-a lungul timpului de presa naţională şi internaţională
şi de practicieni şi teoreticieni ai dreptului pentru ”subminarea economiei naţionale”.
A fost ”consens politic”? De 25 de
ani ţara este devalizată în permanenţă, s-au acumulat datorii de peste 100 de
miliarde de dolari, s-au înstrăinat şi vândut suprafeţe mari de teren către
entităţi străine, au fost distruse mii de fabrici din toate sectoarele de
activitate, a fost distrus sectorul minier, a fost distrus sistemul naţional de
irigaţii, s-a produs un exod al forţei de muncă activă spre alte ţări „mai
ospitaliere”, a fost grav afectat sistemul de sănătate şi de învăţământ etc. A
fost ”consens politic”? În condiţiile
în care este cunoscut gradul de compromitere şi numeroasele acţiuni penale (în
diverse stadii – cercetare şi urmărire penală, procese, condamnări) asupra
politicienilor parlamentari şi la nivel central şi local, nu poate fi vorba de ”consens politic”. Doar în situaţia
aplicării punctului 8 al Declaraţiei de la Timişoara din 1990 şi a unei legi a
lustraţiei care sa interzică pentru următorii 25 de ani a implicării în viaţa
politică (în calitate de ales şi de numit) a foştilor şi actualilor politicieni
din toate structurile de conducere politică de la nivel central şi local şi
crearea unei noi clase de politicieni s-ar putea pune problema unui ”consens politic”.
4. ”Sunteţi de acord ca
securitatea energetică să constituie principalul obiectiv al Strategiei
Energetice a ţării?”
Securitatea energetică poate fi un obiectiv al Strategiei Energetice a României doar în
situaţia în care toţi agenţii economici implicaţi sunt persoane juridice române
cu acţionariat român (exclusiv) la vedere, fără dublă cetăţenie şi care au
domiciliat în România în ultimii 25 de ani. Altfel se poate vorbi doar despre
securitatea energetică europeană sau despre securitatea energetică a corporaţiilor
străine. Securitatea energetică a
cui? A Europei sau a României? Conceptul de securitate energetică este un pretext pentru acapararea activelor şi
a tranzacţiilor comerciale din acest domeniu de către corporaţiile străine?
Observaţii
tehnice
1. La pagina 9 ”securitatea
aprovizionării cu energie şi asigurarea dezvoltării
economico-sociale, în contextul unei viitoare cereri de energie în creştere”
trebuie să ţină cont de măsurile de relansare economică a României (strategie
care nu există) şi nu de contextul volatil al intereselor energetice europene şi
de intenţia acestora de a-şi reduce emisiile de carbon, de a-şi reduce dependenţa
şi capacităţile energetice nucleare şi de a-şi dezvolta propriile economii naţionale.
De asemenea, trebuie diminuat lobby-ul pe care îl realizează corporaţiile străine
şi care nu urmăresc altceva decât propriului interes în defavoarea “dezvoltării economico-sociale” a României.
2. Tot la pagina 9, “asigurarea
competitivităţii economice prin menţinerea unui preţ suportabil la consumatorii
finali” este o exprimare foarte vagă. Care sunt criteriile care stabilesc
suportabilitatea la consumatorii finali? Aceşti consumatori finali sunt casnici
sau industriali, bugetari sau privaţi, mici sau mari consumatori de energie?
O primă măsură ar fi
eliminarea firmelor de garsonieră (cu 1-2 angajaţi sau chiar fără angajaţi)
care intermediază contractele din energie şi care realizează profituri de
milioane şi zeci de milioane de euro lunar, aşa-numitele firme ale “băieţilor
deştepţi”.
Competivitatea economică
include şi subvenţionarea discriminatorie cu ajutorul certificatelor verzi? De
ce nu sunt folosite la capacitate maximă unităţile de generare eoliană şi
fotovoltaică şi se consumă gaz metan pentru generarea de curent electric în
situaţia în care se invoca epuizarea rezervelor de gaz metan?
De ce trebuie să ne îndatorăm
să facem investiţii în sectorul energetic în situaţia în care se cunoaşte
faptul că transportul curentului electric se face cu pierderi mari? Statele
europene care au deficit energetic să-şi construiască capacităţile şi
infrastructura necesare pentru susţinerea ramurilor energofage. Este cunoscut că
consumatorul extern plăteşte doar consumul efectiv, nu şi pierderile de
transport, ceea ce are ca efect reducerea pentru el a emisiilor de carbon în
defavoarea noastră ca producători. Ca şi comparaţie, este mai ieftin să alimentăm
un bec cu ajutorul unui generator electric pe benzină de 2 kWh decât să
transportăm curentul electric produs la centrala de la Cernavodă până la Capul
Horn.
3. Tot la pagina 9 se invocă “protecţia
mediului prin limitarea efectelor schimbărilor climatice”. Aceasta se face prin reducerea emisiilor de carbon la
nivel industrial şi individual şi este de datoria fiecărui stat membru al
Uniunii Europene. Dezvoltarea sistemului energetic românesc nu face decât să
crească emisiile de carbon din ţara noastră în favoarea altor ţări care “ştiu”
mai bine să-şi gestioneze problemele ecologice.Protecţia mediului necesită
implementarea unor “soluţii verzi”, de valorificare a resurselor regenerabile şi
nu consumul intensiv al carburanţilor fosili şi nucleari, care sunt surse de
energie finite şi epuizabile şi cu grad ridicat de poluare.
4. În Tabelul 1 de la pagina 11 la rubrica “Producţia internă de energie primară” este inclusă şi cantitatea de
gaze naturale utilizate în termocentrale pentru producerea curentului electric
din rubrica “Consumul intern brut de
energie primară”?
5. Figura 1 de la pagina 12 nu conţine legenda pentru identificarea
culorilor (roşu, albastru, verde, maro) şi precizarea cărui tip de exploatare
(sau producător) aparţin.
6. De ce este folosit simultan în tabelul 2 de la pagina 14
sistemul românesc şi cel britanic de notare al multiplilor şi submultiplilor?
1.000 înseamnă o mie sau unu? 1,000 înseamnă unu sau o mie?
7. La pagina 14 se spune că “valorificarea
resurselor de ţiţei şi gaze naturale se realizează prin concesiune, în baza
unor acorduri petroliere, de tip taxe-redevenţă”. Conform Legii Petrolului,
valoarea redevenţelor este stabilită în funcţie de volumele extrase. Există
vreun organism român care verifică volumele extrase de către operatorii români şi
străini? Există mecanisme legale care impun contorizarea şi fiscalizarea la
sursă a producţiei? Pentru că în lipsa unor prevederi legale de acest tip,
evaziunea fiscală în sectorul energetic ar putea fi de ordinul a zeci de
miliarde de euro anual.
8. În Figura 3 de la pagina 15 şi “Producţia” şi “Importul”
sunt figurate tot cu albastru pentru a stârni confuzie?
9. La pagina 16 se invocă “creşterea
preţului, ca urmare a alinierii la nivelul UE de accizare”. Cu toate că
produsele petroliere (benzina, motorina ş.a.) sunt mai scumpe decât în UE (în
condiţiile în care o parte sunt generate din producţia naţionlă), în 2014 s-a
mai introdus o acciză suplimentară de 7 eurocenţi/litru a cărei destinaţie nu
este încă clară.
10. Tot la pagina 16 se invocă “inexistenţa
infrastructurii de alimentare a mijloacelor de transport cu surse alternative
de energie (ex. curent electric)” ca factor care influenţează cererea de produse petroliere pe piaţa
internă. Este o abordare defectuoasă în situaţia în care la nivel european sunt
doar câteva mii de automobile electrice şi încă vreo câteva zeci de mii de
autovehicule hibride, iar nivelul acestora de achiziţionare şi implementare nu
justifică investiţii majore în ţările cu economii puternice.
11. În “Analiza SWOT la
nivel de sector” de la pagina 19 se recomandă “acordarea de facilităţi fiscale pentru zăcămintele aflate în faza
finală de exploatare”, aceasta fiind o subvenţionare mascată a operatorilor
şi o diminuare a încasărilor la bugetul de stat.
12. În aceeaşi analiză la pagina 20 se recomandă “intensificarea lucrărilor de explorare în
vederea stabilirii potenţialului în domeniul offshore, în special în sectorul
de apă adâncă” fără a se preciza dacă se urmăreşte şi folosirea tehnologiei
de fracturare hidraulică de mare volum, fără a se preciza tendinţele de
modificare a Legii Petrolului, cu scutirea de la plata “taxei pe stâlp” si a
impozitelor pentru construcţii, fără a se stabili nişte garanţii de mediu în situaţii neprevăzute
de tipul celor care au dus la dezastrul ecologic rezultat în urma accidentului
platformei de foraj pentru explorare şi exploatare Deepwater Horizon din Golful
Mexic din 2010 (în acest accident sunt implicate şi mai multe societăţi care
desfăşoară sau intenţionează să demareze activităţi economice în cadrul acestei
Strategii Energetice a României). Se ignoră Principiul Prevenţiei care stă la
baza Legii Mediului.
13. Tot la pagina 20 se recomandă “dezvoltarea unui culoar Est-Vest de transport al produselor
petroliere” fără a se preciza traseul şi posibilităţile de interconectare,
sursele de finanţare, gradul de participare al statului român şi multe alte
date tehnice şi financiare.
14. “Dezvoltarea SNTT pentru
a facilita transportul de la Marea Neagră spre Serbia” urmăreşte
dezvoltarea altor capacităţi de producţie şi de rafinare din alte state în
detrimentul capacităţilor de producţie şi rafinare autohtone? (pagina 20)
15. Cine garantează “exploatarea
resurselor din Marea Neagră, creşterea gradului de utilizare a SNTT şi a rafinăriilor”
în interesul statului român şi al cetăţenilor acestuia? “Consensul Politic?” (pagina 20)
16. “Întârzierile mari în programele de
explorare pentru majoritatea companiilor care deţin acorduri petroliere de
explorare, dezvoltare şi exploatare” provin din cauza interesului acestor
companii în eludarea legilor actuale, întocmirea de documentaţii incomplete,
tratarea comunităţilor locale din poziţii de forţă fără o consultare prealabilă,
dezinteresului faţă de politicile de mediu, dezinformarea cetăţenilor etc.
(pagina 20)
17. “Prevederi legislative clare care să permită accesul titularilor de
acorduri petroliere la terenurile necesare pentru operaţiunile petroliere”
sunt în Codul Civil, în Legea Petrolului, în Legea Protecţiei Mediului şi în
multe alte prevederi legislative şi norme de aplicare. Dreptul de servitute
este un drept imobiliar care este bine definit în lege, dar care nu “convine”
titularilor de acorduri petroliere. Acesta presupune pe lângă despăgubiri
comparabile cu valoarea prejudiciului provocat proprietarului de teren şi
asentimentul scris al acestuia. Impactul asupra mediului al poluării provocate
de aplicarea fracturării hidraulice de mare volum pe termen mediu şi lung
presupune nişte costuri uriaşe cu decontaminarea straturilor geologice
(imposibil de realizat) care ar afecta despăgubirile ce trebuiesc acordate în
baza contractului de servitute. În aceste condiţii, exploatarea gazelor de şist
ar deveni nerentabilă, conform legilor actuale. Eliminarea obligativităţii
contractelor de servitute ar favoriza doar “titularii
de acorduri petroliere” în dauna proprietarilor de terenuri şi a comunităţilor
locale şi învecinate datorită consecinţelor poluării.
“Scurtarea procedurilor de expropriere” ar crea dezechilibre în
cadrul comunităţilor locale în favoarea “titularilor
de acorduri petroliere”, deoarece s-ar neglija efectele pe termen mediu şi
lung şi repercusiunile asupra mediului cauzate de poluare. “Scurtarea procedurilor de expropriere” ar facilita accesul necondiţionat
al “titularilor de acorduri petroliere”
nu doar pentru activităţile de prospecţiuni seismice ci şi pentru activităţile
de exploatare a resurselor. Trebuie ţinut cont şi de faptul că acordurile
petroliere s-au dat doar pentru 3 faze din 4, faza de abandonare nefiind inclusă
în aceste contracte, rămânând neclar cine va plăti pentru daunele produse şi
costurile cu abandonarea puţurilor epuizate. (pagina 20)
18. “Posibilitatea redusă de a importa hidrocarburi … prin strâmtoarea
Bosfor Dardanele” ţine de considerente geografice care nu pot fi invocate. Cui
nu-i convine că România nu are acces direct la Oceanul Atlantic sau Pacific
este liber să plece. (pagina 20)
19. “Nivelul scăzut al surselor de finanţare” nu poate fi invocat în
situaţia în care pentru desfăşurarea de operaţiuni cu produse petroliere se
solicită facilităţi fiscale care doar grevează dezvoltarea economică generală a
României, fără a crea avantaje compensatorii proporţionale. (pagina 20)
20. “Rezerve de ţiţei economic exploatabile limitate şi tendinţa de
diminuare a producţiei indigene” este o situaţie care este întâlnită şi pe
alte meridiane ale globului. “Zăcămintele
importante” au legătură cu structura geologică a României şi nu poate fi
imputată ca un neajuns economic, deoarece sunt multe state care nu “beneficiază”
de resurse petroliere. (pagina 20)
21. “Reducerea interesului investitorilor” are legătură cu valoarea
investiţiilor şi cu marjele de profit realizate. Secătuirea certă a resurselor
exploatabile nu are legătură cu “cadrul
fiscal şi legislativ predictibil pe termen mediu şi lung”. (pagina 20)
22. “Strategia corporativă” nu are impact doar asupra pieţei
produselor petroliere, ci asupra întregii economii pe ansamblu. (pagina 20)
23. “Potenţiala dispariţie a
utilizatorilor SNTT” este un rezultat al contextului global şi nu revine
doar în sarcina “Strategiei Energetice a
României”. (pagina 20)
24. “În România, alimentarea consumatorilor casnici cu gaze naturale
din sursele interne disponibile este considerată o prioritate naţională.” …
“Alocarea cu prioritate a producţiei autohtone de gaze naturale pentru consumul
intern asigură preţuri mai mici la consumatorul final, comparativ cu cel
practicat în alte state din regiune, după cum este prezentat în figura următoare.”
Analizând figura 14 (pagina 32) se poate observa că preţul pentru consumatorii
casnici a fost de aproximativ 40 euro/MWh în timp ce pentru consumatorii
industriali a fost de puţin peste 25 euro/MWh, conform analizei pe baza datelor
Eurostat 2013.
În continuare ni se spune: “conform calendarului agreat cu FMI pe
baza Memorandumului aprobat de Guvernul României în data de 6 iunie 2012 şi urmând
pas cu pas eliminarea preţurilor reglementate pentru producţia internă, preţul
gazelor naturale din producţia internă va fi egal cu preţul gazelor naturale
din import. Astfel, din punctul de vedere al modului de stabilire a preţurilor,
nu vor exista preţuri reglementate.”
Aici se evidenţiază cel puţin 2 mari probleme:
1. Suntem minţiţi cu dovezi,
suntem plimbaţi între texte şi imagini “de la Ana la Caiafa” până ne zăpăcesc
complet. Dacă acceptăm astfel de demonstraţii nu vom mai fi în stare să facem
diferenţa între o girafă şi un elefant sau între un avion şi o bicicletă. În ce
ramură a matematicii 40 este mai mic decât 25? Una dintre cele mai importante
cerinţe ale oricărei discipline ştiinţifice este ca în cadrul unei demonstraţii
să se respecte cel puţin bunul simţ. Despre bunul simţ al acestei demonstraţii
îl putem cita pe I. L. Caragiale care ne spune că “este admirabil, este sublim,
dar lipseşte cu desăvârşire…”
2. Permiterea înstrăinării
activelor şi a tranzacţiilor comerciale către corporaţii străine ne pune în
situaţia în care deşi dispunem de resurse naţionale importante acestea să ni se
vândă (nouă sau altor entităţi străine) la preţuri care nu au de-a face cu interesul
naţional şi implicit nici cu Securitatea Energetică a României. Diferenţa între
preţul la care ni se livrează acum aceste resurse (ca şi toate celelalte
resurse) şi “preţul pieţei” va intra în conturile corporaţiilor. Acestea vor plăti
la rândul lor pentru activităţile de lobby şi vor subvenţiona corupţia şi
cartelurile de interese. Nu mai insist că bugetul de stat şi cetăţeanul de rând
nu va primi nimic.
25. “Infrastructura existentă de extracţie, transport, înmagazinare
subterană şi distribuţie a gazelor naturale, extinsă pe întreg teritoriul ţării”
se datorează aproape în totalitate regimului politic de dinainte de 1989 şi
prea puţin guvernărilor ulterioare. Acestea sunt răspunzătoare doar de înstrăinarea
(parţială în unele cazuri, totală în altele) acestora către corporaţiile cu
actionariat preponderent străin. (pagina 21)
26. “La o producţie medie anuală în România (11 mld. mc gaze naturale)
… se poate aprecia că rezervele actuale de gaze naturale s-ar epuiza într-o
perioadă de aproximativ 14 ani.” Declaraţia fostului Ministru al Energiei Răzvan Nicolescu preluată de postul
Realitatea Tv în data de 12 septembrie 2014 poate fi reprezentativă în acest
context: “Consumul României este de 16 milioane metri cubi, iar producţia
internă de gaz natural este de 31 de milioane de metri cubi. Avem o producţie
de două ori mai mare decât consumul.” Care este destinaţia diferenţei de 15
milioane de metri cubi zilnic? Exportul este un răspuns plauzibil? Această
propunere de Strategie Energetică a României include şi “securitatea energetică
europeană”? Limitarea producţiei la nivelul consumului ar dubla perioada
estimată ducând-o spre 30 de ani ceea ce este mult mai mult decât îşi propune
acest proiect (20 ani) de Strategie Energetică a României. În final, ministrul
Răzvan Nicolescu încheie spunând că “nu se impune luarea niciunei măsuri
suplimentare, pentru a preîntâmpina apariţia unei probleme, privind
aprovizionarea cu gaz natural.” (pagina 21)
27. În subcapitolul “Resurse
şi rezerve de gaze neconvenţionale” se încearcă prezentarea tehnologiei de
fracturare hidraulică de mare volum ca soluţie salvatoare în exploatarea
gazelor neconvenţionale (gaze de şist). (pagina 22)
Din punct de vedere legal,
gazele neconvenţionale nu sunt cuprinse în Legea Petrolului şi deci nu pot face
obiectul niciunui contract comercial legal. Acordarea de licenţe de concesiune în
vederea exploatării gazelor de şist s-a făcut în condiţii de lipsă totală de
transparenţă invocându-se secretul comercial şi clasificarea dosarelor şi
anexelor acestora. Trebuie spus că în situaţia în care nu există nicio
prevedere legală privind exploatarea gazelor de şist toate contractele, avizele
şi autorizaţiile ulterioare sunt lovite de nulitate absolută.
Trebuie avută în vedere poziţia
multor ţări europene care au interzis sau au instituit moratorii împotriva
exploatării gazelor de şist şi a fracturării hidraulice de mare volum (Franţa,
Germania, Olanda, Bulgaria s.a.)
Acestora li s-au adăugat mai
multe state americane care au instituit deja moratorii sau care sunt pe cale să
o facă. Statul Vermont a interzis fracturarea hidraulică de mare volum din 16
mai 2012.
Dar cel mai răsunător exemplu
este al statului New York care prin guvernatorul Andrew Cuomo a interzis
fracturarea hidraulică de mare volum pe întreg statul în 17 decembrie 2014 ca
urmare a riscurilor asupra sănătăţii populaţiei evidenţiate într-un studiu
elaborat de Departamentul Sănătăţii din statul New York. Vă ataşez mai jos
link-ul de unde puteţi descărca acest studiu:
Vă ataşez încă două studii
foarte importante care au stat la baza luării deciziei de interzicere a fracturării
hidraulice de mare volum realizate de prof. dr. Sandra Steingraber ş.a. şi de
prof. dr. Anthony Ingraffea ş.a.
Împotriva fracturării
hidraulice de mare volum au instituit moratorii şi provinciile canadiene Nova
Scotia, Quebec, Newfoundland, Labrador şi New Brunswick. Vă ataşez şi raportul
în urma căruia a fost instituit moratoriul în provincia Quebec la sfârşitul
anului 2014:
Este cunoscut faptul că mişcările
civice şi de stradă din România preocupate de exploatarea gazelor de şist prin
fracturare hidraulică de mare volum au fost acuzate (fără dovezi) că sunt subvenţionate
de către ruşi, dar este imposibil de crezut că o mare parte dintre europeni,
americani şi canadieni şi dintre administraţiile acestor state sunt plătite tot
de către ruşi. “Corporaţia face legislaţia” se scanda în stradă la protestele
care vizau protecţia mediului.
28. “Consumul mediu de gaze naturale al unui consumator casnic este
inferior mediei UE” este o afirmaţie lipsită de sens, deoarece la
stabilirea consumului contează situarea geografică din punct de vedere
climatic, procentul de racordare la reţeaua naţională de gaze, suprafaţa medie
utilă aferente unui consumator casnic, gradul de confort termic urmărit,
posibilitatea utilizării de alţi combustibili, anveloparea termică a locuinţei şi
multe alte criterii. (pagina 24)
29. “Producerea energiei electrice” prin “consumul de gaze naturale” trebuie descurajată, mergându-se spre
interzicerea acesteia. Este iraţional să consumi o resursă energetică finită
pentru producerea curentului electric, care este o sursă de energie instantanee
ce nu poate fi stocată (se exclud acumulatorii). (pagina 24)
30. “Perspectiva exploatării gazelor de şist şi a gazelor naturale din
largul Mării Negre” va fi nulă în urma interzicerii fracturării hidraulice
de mare volum. (pagina 24)
31. “Producţia internă de gaze naturale … a acoperit aproximativ 85%
din consumul intern, diferenţa de 15% fiind acoperită din import.” Aceasta
este o afirmaţie care este în totală contradicţie cu declaraţia Ministrului
Energiei Răzvan Nicolescu. Se încearcă cumva o dezinformare? (pagina 24)
32. “Principalele surse de import pentru gaze naturale sunt Federaţia
Rusă şi Ungaria” este o afirmaţie parţial adevărată, deoarece toată lumea ştie
că Federaţia Rusă este unul dintre principalii furnizori de gaze naturale
pentru Europa, între statele care importă fiind şi Ungaria (în proporţie de 65%
conform Ziarului Financiar din 1 decembrie 2014). De fapt, prin această afirmaţie
se doreşte inducerea necesităţii de a dezvolta reţele de transport a gazelor
naturale pe Coridorul Bulgaria – România – Ungaria – Austria pe teritoriul României,
conform Planului de Dezvoltare al Sistemului de Transport Gaze Naturale
2014-2023 realizat de SNTGN TRANSGAZ SA MEDIAS şi pus pe site-ul
www.anre.ro pentru descărcare. (pagina 24)
Plan_de_dezvoltare_pe_10_ani_2014_-_2023_14.12.2014_fara_semnaturi.pdf
33. “Cererea de gaze naturale din anumite perioade ale sezonului rece
nu este satisfăcută de sursele interne şi gazele extrase din depozitele de înmagazinare.”
FALS. Conform spuselor Ministrului Energiei Răzvan Nicolescu “nu se impune
luarea niciunei măsuri suplimentare, pentru a preîntâmpina apariţia unei
probleme, privind aprovizionarea cu gaz natural.” La pagina 28 se spune că “situaţia ultimilor ani scoate în evidenţă
faptul că tendinţa descrescătoare a cererii de înmagazinare a gazelor naturale
din România a determinat un necesar efectiv al pieţei de aproximativ 21 TWh, faţă
de capacitatea de înmagazinare de 32,53 TWh, disponibilă în prezent. În acelaşi
timp, din cauza faptului că depozitele de înmagazinare nu funcţionează la
capacitate maximă, capacitatea de extracţie este cu aproximativ 30% mai mică
decât capacitatea nominală la momentul extracţiei, fapt ce are o influenţă
sporită asupra securităţii energetice a României.” Aici avem parte de o
dilemă (să risc să spun trilemă?): s-a minţit la pagina 28 sau la pagina 33 sau
a minţit ministrul Răzvan Nicolescu? (pagina 33)
34. “Disponibilitatea gazelor naturale din depozitele de înmagazinare
subterană urmează o tendinţă descrescătoare pe parcursul celor trei luni de
iarnă, ca urmare a extragerii gazelor naturale din depozitele de înmagazinare în
prima parte a sezonului rece şi, implicit, a scăderii presiunii gazelor în
depozite şi a capacităţii de extracţie.” Aceasta este o frază deosebit de
inteligentă pentru o persoană care a ratat examenul de bacalaureat, dar când
discutăm despre strategii cred că e normal să avem pretenţii. La început am
crezut că se invocă scăderea temperaturii gazelor injectate şi extrase după
Legea Boyle-Mariotte fără a se ţine cont de gradientul termic al solului pe adâncime.
Şi mai simplu ar fi fost dacă
se spunea că “iarna nu-i ca vara”. Recunosc că mi-a luat ceva timp până am înţeles
că “disponibilitatea” scade “ca urmare a extragerii gazelor naturale”.
Uff, bine că am înţeles până la urmă… (pagina 33)
35. “Depozitele de înmagazinare subterană a gazelor naturale din România
sunt utilizate sezonier, în regim reglementat şi au o flexibilitate redusă în
raport cu ciclul de injecţie/extracţie şi capacităţile zilnice de extracţie.”
Devin tot mai inteligent când citesc definiţii interpretate. Apropo – rolul
unui depozit este depozitarea sezonieră şi este normal să funcţioneze
reglementat. Nu mai întreb ce rol are flexibilitatea în această propoziţie.
(pagina 33)
36. “Introducerea “Titlului de gaze” şi tranzacţionarea pe bursă a
acestor titluri, care să permită schimbul mai rapid şi legal al gazelor, chiar şi
înaintea individualizării lui prin măsurare” şi “introducerea unor mecanisme de împrumut sau depozitare virtuală a
gazelor” sunt măsuri care generează instrumente financiare derivate toxice?
Apropo – titlurile şi împrumuturile sunt virtuale, gazele sunt reale. Exemplu: încercaţi
să vă aprindeţi o ţigară într-o încăpere unde sunt astfel de titluri şi alte hârtii
sau într-una în care există scăpări de gaze şi vedem dacă sunteti afectaţi de
virtual sau de partea reală a lucrurilor. Am glumit. Nu încercaţi nici dacă
salvarea şi pompierii sunt la uşă. “Înaintea
individualizării … prin măsurare” este o formulă prin care se legalizează
evaziunea fiscală? (pagina 34)
37. “Principiile operaţionale şi cadrul de funcţionare “
de la pagina 34 se vor o completare a Legii nr.123/2012 şi a Ord. nr.12/13
martie 2013 al ANRE şi au intenţia de a induce modificările ce vor fi făcute în
perspectiva implementării strategiei corporative sub pretextul armonizării cu
legislaţia europeană. Impunerea capacităţii de backhaul este prevederea
legislativă prin care se va permite exportul productiei de gaze de şist.
Problema va apare în momentul în care se va pune problema transportului
acestora, deoarece se cunoaşte (sau ar trebui să se cunoască) gradul ridicat de
toxicitate al acestora, imposibilitatea tehnologică de purificare pentru
siguranţa consumatorului final, faptul că acestea sunt folosite în cea mai mare
parte la producerea energiei electrice etc.
38. “Dependenţa de o singură sursă externă de aprovizionare cu gaze
naturale” înseamnă dependenţa de Rusia. Dar în contextul analizării acestui
proiect de strategie şi a celor declarate de ministrul de resort observăm că
producem aproape dublu raportat la consum. Înseamnă că cineva minte cu neruşinare
sau dezinformează intenţionat. Să înţeleg că se doreşte dependenţa şi de alţi
furnizori de gaze naturale? Corporaţiile (din Statele Unite şi nu doar) se oferă?
(pagina 35)
39. “Depozitele de înmagazinare inadecvate cerinţelor din piaţă” se
referă la exploatarea acestora doar din punct de vedere financiar şi nu la funcţionalitatea
economică şi energetică pentru care au fost construite. (pagina 35)
40. “Capacitate instituţională insuficientă în dezvoltarea
pieţei”, “Instrumente operaţionale şi
cadru de funcţionare a pieţei deficitare” şi “Nivelul scăzut al surselor de finanţare, comparativ cu necesităţile de
investiţii în infrastructura sistemelor naţionale de transport ţiţei şi gaze
naturale” sunt doar pretexte pentru implementarea politicilor corporative,
sub presiunea lobby-ului şi a “recomandărilor” europene. (pagina 35)
41. “Volatilitatea preţurilor hidrocarburilor pe pieţele internaţionale”
se manifestă pentru toate statele lumii, sub efectul raportului între cerere şi
ofertă, al interesului speculativ manifestat deopotrivă de producători (corporaţii,
state) şi de consumatorii mari (cei mici neavând mijloace de contracarare).
(pagina 35)
42. “Extinderea opoziţiei publice faţă de explorarea resurselor convenţionale
de hidrocarburi” este o afirmaţie incompletă pentru că acordurile şi
contractele de concesiune urmăresc 3 faze din 4 conform Legii Petrolului, adică
explorare, dezvoltare şi exploatare, faza de abandonare nefiind specificată în
sarcina cui revine. De asemenea, multe dintre aceste contracte de concesiune
conţin sintagmele “hidrocarburi neconvenţionale” sau “gaze de şist” care nu se
regăsesc în Legea Petrolului, ceea ce ridică probleme juridice privind
validitatea acestora. “Extinderea opoziţiei
publice” este justificată deoarece inclusiv prezentarea acestui proiect de
Strategie Energetică a României pentru consultarea opiniei publice în perioada
Sărbătorilor de iarnă este un simulacru de transparenţă în favoarea strategiei
corporative. (pagina 35)
43. În Analiza SWOT pentru huilă şi lignit de la paginile 40 şi 41
găsim ca “oportunitate” ”gazeificarea carbunelui” fiind
avertizaţi şi asupra “riscurilor” de
“afectare a ţintelor de mediu şi schimbări
climatice”. Pentru cine nu ştie ce înseamnă acest procedeu sunt necesare câteva
explicaţii. În literatura de limbă
engleză este cunoscut sub numele de Colabed Methane (CBM). Prin gazeificarea cărbunelui
se urmăreşte obţinerea syngas (gaz de sinteză) care este compus în principal
din H2 (hidrogen) şi CO (monoxid de carbon). Acesta se obţine prin
arderea în subteran a stratului de cărbune, cu un consum uriaş de apă.
Tehnologia implică săparea mai multor puţuri şi folosirea fracturării
hidraulice de mare volum. Prin unele puţuri se injectează ulterior apă sub
presiune în timp ce prin altele se extrage syngas. Excesul de apă va duce la
formarea de metan (CH4) şi dioxid de carbon (CO2). Procedeul
este extrem de poluant, odată aprins stratul de cărbune acesta nemaiputând fi
stins. Gazul de sinteză obţinut se foloseşte la arderea în termocentrale sau în
industria chimică la obţinerea de benzină sintetică, combustibili lichizi prin
lichefiere directă, combustibili lichizi prin sinteza Fischer-Tropsch, metanol şi
altele.
Prin acest procedeu este
afectat mediul datorită folosirii fracturării hidraulice de mare volum,
folosirii unor cantităţi uriaşe de apă în timpul fracturării hidraulice şi pe
tot parcursul exploatării, a poluării generate în acvifere şi în apele de
suprafaţă, afectării straturilor geologice, amprentei de carbon, emisiilor de
gaze fugitive şi toxice, posibilităţii ridicate de producere de explozii,
imposibilităţii de întrerupere a procesului de gazeificare şi multe altele care
împreună generează modificări climatice.
44. În Analiza SWOT pentru uraniu la pagina 46 se precizează “construirea Unităţilor 3 şi 4 la Cernavodă
oferă o perspectivă favorabilă sectorului de extracţie a uraniului şi
producerii combustibilului nuclear” cu toate că dispunem de “rezerve naţionale de uraniu limitate”.
În situaţia în care trendul mondial este de reducere a aportului de energie
electrică produsă în centrale nucleare, care mai este oportunitatea construirii
Unităţilor 3 şi 4, mai ales că acestea vor funcţiona cu combustibil nuclear
importat? Accidentele de la Cernobâl şi Fukushima şi desele avarii la alte
centrale nucleare din lume ar trebui să fie un semnal de alarmă, mai ales când
se discuta despre Strategia Energetică a României. În plus, se vor dubla cantităţile
de deşeuri radioactive şi aici trebuie avut în vedere şi implicarea unor firme în
străinătate în activităţi de injectare de deşeuri radioactive în puţuri
abandonate de petrol şi gaze. Dosarul în care Anadarko Petroleum a înregistrat
cea mai mare amendă din partea EPA (Agenţia de Protecţia Mediului Americană) în
valoare de 5,15 miliarde de dolari este de notorietate. Mai jos am ataşat şi
linkul:
45. La pagina 47 se spune că ”în prezent, România dispune de un excedent de electricitate care poate
fi produsă din surse regenerabile”. Revin cu întrebarea: care mai este
oportunitatea construirii Unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă în situaţia
necesarului de import (pagina 42) de combustibil nuclear?
46. La pagina 52 se spune că: ”Aceste proiecte prioritare au o mare problemă de implementare în
sensul în care circuitul actual al avizelor şi acordurilor, al exproprierilor
publice este încă foarte lent, birocratic şi intră în contradicţie cu termenele
necesare corelării finanţării cu fonduri europene. Ar fi necesară o lege nouă
care să faciliteze accelerarea marilor proiecte de investiţii.” Din nou se
aduce în discuţie problema exproprierilor ca fiind un impediment în derularea ”marilor proiecte de investiţii” fără a
se preciza că aceasta este o lege cu dedicaţie pentru exploatările miniere
auro-argentifere (şi nu doar) şi pentru exploatarea gazelor de şist prin
fracturarea hidraulică de mare volum. Acest aspect l-am mai discutat şi la
punctul 17 şi dacă este nevoie se va ieşi în stradă până se va înţelege de către
clasa politică faptul că societatea civilă chiar există şi este preocupată de
protecţia mediului. De fapt, orice strategie de dezvoltare durabilă ar trebui să
ţină cont de protecţia mediului.
47. Aceeaşi abordare o întâlnim şi la pagina 69 cu
privire la transportul energiei electrice: ”În
realizarea acestor investiţii, problemele întâmpinate sunt, în principal,
legate de accesul la terenuri şi obtinerea avizelor şi acordurilor (inclusiv a
celor de mediu) pregătire şi implementare a proiectelor. Exproprierile sunt
extrem de birocratice şi foarte lente.” Cei care au realizat această
Strategie Energetică a României au o problemă cu exproprierea. Şi se pare că
nici electronilor care participă la transportul energiei electrice nu le prieşte
actuala legislaţie de mediu.
48. La pagina 68 se spune că: ”Oferta de energie electrică este caracterizată, pe termen scurt şi
mediu, printr-o supracapacitate de producţie. În anul 2014, exportul
semnificativ mare a atenuat, doar parţial criza de supracapacitate.” Totuşi se merge pe intenţia de construire
a Unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă, deşi la pagina 71 sunt avertizaţi asupra
riscurilor privind ”asigurarea apei de răcire
în condiţii de secetă severă”, a ”riscului
politic, de reglementare şi relaţii publice specific industriei nucleare,
posibil a fi indus de schimbarea viziunii politice privind utilizarea energiei
nucleare şi modificări semnificative ale reglementărilor specifice” şi cu
privire la ”scăderea preţurilor din piaţa
de energie electrică, cu impact asupra acoperirii costurilor de operare,
mentenanţă şi retehnologizare a instalaţiilor.” Multe ţări intenţionează să
renunţe la centralele nucleare în timp ce noi ne încăpăţânăm să le dezvoltăm în
condiţiile scăderii cererii, chiar dacă se dovedesc a nu fi rentabile ca preţ în
exploatare.
49. În analiza SWOT a capacităţilor hidroelectrice de
la pagina 71 suntem avertizaţi asupra ”riscului
hidrologic”. Printr-o folosire judicioasă în colaborare cu alte agenţii şi
organisme ale statului, capacităţile de acumulare hidrotehnice pot juca un rol
de compensare a riscului hidrologic şi de preluare a vârfurilor de debite
generate de precipitaţii abundente, topirea zăpezilor, unde de viitură ş.a. prevenind
sau diminuând pericolul de inundaţii. Riscul hidrologic se poate manifesta doar
ca rezultat al unei proaste mentenanţe a construcţiilor hidrotehnice. Seismicitatea
naturală este un aspect luat în calcul la proiectarea construcţiilor
hidrotehnice, dar nu şi cel antropic întâlnit ca urmare a activităţilor de
fracturare hidraulică de mare volum şi injectare de ape uzate în puţuri
abandonate.
50. ”Dificultăţi în obţinerea avizelor şi
acordurilor pentru investiţii noi.” Vezi punctele 16, 17, 46 şi 47.
51. În analiza SWOT a capacităţilor termoelectrice de
la pagina 72 se prezintă ca oportunitate ”captarea
şi stocarea CO2”. Aceasta este o formă mascată de promovare a
Programului Getica CCS de injectare în sol de CO2, care este un
program experimental?
52. În analiza SWOT a capacităţilor de producţie
a E-SRE de la pagina 73: ”Bariere
birocratice şi administrative în procesul de derulare a investiţiilor.”
Vezi punctele 16, 17, 46 şi 47.
53. În analiza SWOT la nivel de sector pentru energia
electrică de la pagina 74: ”Bariere
birocratice şi administrative în procesul de derulare a investiţiilor.” Vezi
punctele 16, 17, 46, 47 şi 52.
54. ”Dezvoltarea Unităţilor
3 şi 4 ale CNE Cernavodă, în prezent în stadiul negocierilor pentru
participarea China General Nuclear Power Corporation” este un aspect pe care l-am mai abordat la
punctele 44, 45 şi 48. (pagina 84)
55. “În scopul facilitării proiectelor investiţionale de mare anvergură
sau strategice, diminuarea barierelor investiţionale este de o importanţă majoră.
Principalele bariere care au condus la descurajarea investitorilor
include:”
* “gradul de instabilitate a reglementărilor din domeniul fiscal în
situaţii precum taxa pe construcţii speciale” – se intenţionează scutirea
de la plata impozitelor pentru construcţiile situate pe platformele offshore de
exploatare a resurselor româneşti de petrol şi gaze, conform “recomandărilor”
corporaţiilor interesate de aceste activităţi;
* “procesul de lungă durată şi complicat în obţinerea avizelor şi aprobărilor
necesare realizării investiţiilor;”
* “procesul de lungă durată, complicat, costisitor şi imprevizibil
privind accesul la terenuri;”
* ”lipsa politicilor publice
şi respectarea celor existente inclusiv în ceea ce priveşte numeroasele amânări
ale noilor investiţii;”
* ”procesele greoaie pentru
exercitarea unor drepturi fundamentale ale investitorilor” – aici trebuie facută specificarea de către
autorităţile statului dacă aceste drepturi ale investitorilor sunt mai
puternice decât drepturile cetăţeneşti stipulate în primul rând de Constituţie şi
de restul legilor care formează cadrul legislativ din România.
”Pentru a atrage noi investiţii
în sectorul energetic, România trebuie să asigure existenţa unei pieţe stabile,
previzibile şi transparente, prin strategii şi politici publice şi înlăturarea
unor potenţiale bariere în atragerea investitorilor.”
Toate citatele (de la paginile 84 si 85) se încadrează
în acelaşi trend de abordare a „strategiei corporative” şi le-am mai tratat la
punctele 16, 17, 46, 47, 52 şi 53.
56. La pagina 85 scrie: ”Considerăm că necesarul de investiţii în sectorul energetic românesc
este, pentru perioada 2015-2035, de aproximativ 100 miliarde EUR.” Dacă
analizăm Figura 29 de la pagina 83 şi adunăm valoarea investiţiilor realizate în
perioada 2008-2012 vom obţine 19,59 miliarde EUR. Raportând această valoare la
o perioadă de 20 de ani vom obţine 78,36 miliarde EUR. E doar o simplă operaţie
aritmetică ce nu ţine cont de rata medie de creştere pe intervalul 2008-2012.
Dar cine garantează că ce s-a întâmplat în 5 ani se va menţine pe o perioada de
20 de ani, că nu vor exista stagnări sau scăderi, că nu se va produce o
plafonare a posibilităţilor de finanţare sau pur şi simplu o saturare?
57. În Tabelul 26 de la pagina 77 ni se prezintă ”surse neconvenţionale”. Aceleaşi ”surse neconvenţionale” revin şi în Figura
30 de la pagina 86 şi în Figura 31 de la pagina 87 fără să ni se explice în ce
constă acestea.
58. ”O proporţie redusă a
energiei nucleare ... porneşte de la ipoteza că nu se va mai construi nicio
centrală nucleară” face parte din ”perspectiva energetică 2050” a Uniunii Europene. Vezi şi punctele
44, 45, 48 şi 54. (pagina 98)
59. ”Accelerarea reformei
guvernanţei corporatiste în cadrul companiilor de stat din sectorul energiei
[...] şi creşterea eficienţei acestora.” Vezi punctele 16, 17, 46, 47, 52, 53 şi 55. (pagina
101)
60. ”Accelerarea privatizării
/ restructurării / vânzării de acţiuni în întreprinderile în care statul este
acţionar majoritar ... pentru a îndeplini recomandarea de accelerare a reformei
guvernanţei corporative în cadrul companiilor de stat din domeniul energiei.” Vezi punctele 16, 17, 46, 47, 52, 53, 55 şi
59 (pagina 102)
ing. Doru
Apostol
10 ianuarie
2015
Chestionarul şi
documentul supus dezbaterii pot fi descărcate de la următoarele link-uri:
